Stimaţi colegi,

Ne-a fost prezentat un proiect al Codului Învăţămîntului, alcătuit din 10 Dispoziţii Generale şi articolele ce le urmează. Cele 10 dispoziţii au un punct de destinaţie – crearea unui sistem educaţional adecvat cerinţelor internaţionale şi europene. Însă articolele imediat următoare, ce ar trebui să realizeze această destinaţie, ne conduc într-o cu totul altă direcţie. Mai bine zis, ni se propun nişte obiective depăşite cu cel puţin 50 de ani.

Codul Învăţămîntului se prezintă ca un conglomerat de contradicţii si paradoxuri. În primul rînd, este contradictoriu tendinţelor internaţionale şi europene, în al doilea rînd este incompatibil cu drepturile omului şi în al treilea rînd conţine paradoxuri de ordin social, economic, ştiinţific şi politic.

Idealul la care se orientează Codul Învăţămîntului Art.3(5), adică “formarea integrală a personalităţii din perspectiva exigenţelor  culturale, sociale, economice, politice şi ştiintifice  ale societăţii democratice”, este un ideal specific epocii post-industriale a anilor 1960-1990. Pe cînd idealul  educaţional internaţional consta, astăzi, în “formarea personalităţii apte  prin activitatea sa să-şi realizeze  la maximum potenţialul intelectual şi creativ şi să contribuie prin toate mijloacele la dezvoltarea durabila pe Terra”. Vectorul educaţional pentru sec. XXI, trasat de UNESCO la Forumul Internaţional de la Dakar (2000), este foarte tranşant, şi anume – EDUCAŢIA PENTRU TOŢI.  Forumul a revăzut funcţia instituţiilor educaţionale. Astăzi instituţia educaţională este un mediu pentru toţi, în care fiecare are posibilitatea de a-şi forma competenţele de viaţă,  în conformitate cu  potenţialul său  intelectual şi creativ. EDUCAŢIA PENTRU TOŢI  declară că  şcoala are menirea să pregătească omul pentru viaţa activă  şi nu menirea de a segrega copii pentru Academii şi Universităţi.

Procesul de la Bologna, membru al căruia este R.Moldova,  propune unificarea  diplomelor la nivelul de studii superioare – bacalaureat, master şi doctor. Codul Învăţămîntului propune denumirea  diplomei de nivelul 6,  ciclul 1 – “diplomă  de licenţiat”,  care este echivalentă  cu “diploma  de bacalaureat”,  conform Convenţiei de la Bologna. Astfel, diplomele care se vor elibera în R. Moldova nu vor fi echivalente cu cele indicate în Procesul de la Bologna.
Contravine tendinţelor europene şi structura sistemului de studii propus în Codul Învăţămîntului. Standardul European de Calificare indică 8 nivele de studii şi 8 competenţe-cheie. Structura propusă de Codul Învăţămîntului este alcătuită din 6 nivele şi 2 cicluri, ceea ce, în opinia specialiştilor din domeniu, corespunde cu doar 5 nivele din  Standardul European de Calificare.

Conform proiectului Codului Învăţămîntului, dintre toţi elevii ciclului gimnazial vor  avea  acces la studii secundare (liceu şi colegiu) doar 15 la sută, pe cînd astăzi această cifră este dublă – 30 la sută din elevi studiind în şcoli medii, profesionale, licee şi colegii.

Art.3 (4) al Codului sustine ca “Statul asigură  şanse egale şi acces egal la educaţie...” Dar, conform noii structuri propuse de autorii Codului,  specificul  teritorial  şi amplasarea geografică a liceelor şi colegiilor  permite  încorporarea la studii secundare a doar 30 la sută dintre absolvenţii gimnaziilor rurale şi a peste 70 la sută dintre absolvenţii gimnaziilor din centre raionale şi oraşe. Este o inechitate socială vădită!

Din proiect nu se întelege clar dacă învăţămîntul superior în instituţiile de stat va fi gratuit, aşa cum declarase anterior preşedintele ţării. Sunt declaraţii neacoperite ulterior nici sub aspect juridic şi nici practic. Astăzi, finanţarea reală a invăţămîntului  acoperă doar  40 la sută din necesităţile normative ale sistemului educaţional. Pentru  a  asigura  această declaraţie populistă şi lipsită de suport real este necesară finanţarea sistemului  educaţional  cu cel putin 17% din PIB şi nu cu cele pînă la 7% preconizate. Tot aici putem constata încă un fenomen distructiv: pe de o parte, învăţămîntul superior va fi unul gratuit (deşi nici cele mai dezvoltate ţări nu-şi permit un asemenea lux), iar pe de altă parte accesul absolvenţilor la studii universitare va fi limitat în cel mai drastic mod.

Cu ce preţ oferim noi învăţămînt gratuit? Cu preţul limitării accesului tinerilor la studii superioare?! Argumentul precum ca avem multi specialisti in anumite domenii nu este relevant. Cetatenii R. Moldova au dreptul sa inveţe.

Stimaţi colegi!

Codul Învăţămîntului nu este lipsit de un şir de paradoxuri şi este mai degrabă un Cod  pentru  elite. Numeroase articole vizează Academia şi rolul ei în educaţia elitei. Liceul şi Unversitatea pe lîngă Academie vor avea un statut legal special, iar însăşi Academia va deveni un organ executiv,  plasat între Guvern şi Ministerul Educaţiei.  Realmente, Academia îşi asumă o nouă funcţie socială în sistemul educaţional şi devine un blocaj-cheie spre realizarea nivelelor de studii dupa Convenţia de la Bologna, monopolizînd  nivelul 8 – cel de doctorat.

Art.4 (d) promovează principiul“ receptivităţii la cerinţele educaţionale, sociale ale pieţei muncii în schimbare şi ale globalizării”. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, Codul prevede pregătirea muncitorilor  fără studii medii (art.29) , adică fără o cultură generală (doar cu una vocaţional-tehnică, aşa cum apare în Cod). Probabil, autorii proiectului percep un muncitor ca pe un obiect, care poate fi cu atît mai uşor de manipulat, cu cît este mai puţin  instruit.

Aceeaşi percepţie i-a ghidat, probabil, şi atunci cînd au redus studiile iniţiale profesionale la 2 ani de învăţămînt! În toate tările Europei studiile iniţiale profesionale  dureaza 3-4 ani, iar noile tehnologii moderne pot fi abordate doar de către muncitori cu, cel putin, studii medii. Standardele axate pe calificare  sunt realităţile  epocii Industriale, în epoca Globalizării -  standardele reflectă  cerinţele locului de lucru (standardele ocupaţionale), iar nouă ni se propune o Şcoală Profesional-Tehnică, de tipul FZO a anilor 50.

Art.4 (2) al Codului spune că “Învăţămîntul....se bazează pe valorile  ştiinţei...”. În realitate, Codul Învăţămîntului nu ţine cont de faptul că ştiinţa psiho-pedagogică  a evoluat enorm şi  este orientată spre pedagogia competenţelor şi teoria ecologică a dezvoltării personalităţii. Codul este  direcţionat spre realizarea unei pedagogii problematizate a anilor 1960, prin prisma  psihologiei cognitive. Ideea separării copiilor cu aptitudini peste medie în instituţii speciale a fost recunoscută ca o cale greşită şi utopică în pedagogie. În timp ce toată lumea tinde spre integrarea copiilor cu handicap în şcoli normale şi în societate, la noi se preconizează şcoli speciale pentru copiii dotaţi.  Izolarea, fie a copiilor cu handicap, fie a celor supradotaţi, duce inevitabil la dezadaptare şi la dezarmonizarea personalităţii acestor copii.

Art. 108 stipulează că numirea şi eliberarea conducătorilor direcţiilor raionale (municipale) de învăţămînt, tineret şi sport se face de către Ministerul Educaţiei şi Tineretului. Rectorii instituţiilor de învăţămînt superior sunt numiţi de preşedintele republicii la propunerea guvernului. Pe de altă parte, Art. 152 (5) spune că “La data intrării în vigoare a Codului, se organizează concursuri de alegere a conducătorilor instituţiilor de învăţamînt de toate nivelurile...” Este clar că se urmăreşte revenirea la sistemul educaţional de tip comunist şi  formarea unui suport electoral prin alegerea  conducătorilor  de buzunar în  instituţiile de învăţămînt. Acest Cod nu este, nici mai mult nici mai puţin, decît o  farsă  politica cu scop propagandistic în preajma alegerilor parlamentare. În concluzie: dacă se doreşte un nou Cod al Învăţămîntului în interesul copiilor noştri, în interesul Republicii Moldova, este necesar ca acesta, după adoptarea în prima lectură, să fie remis spre expertizare Consiliului Europei şi numai în cazul unui aviz pozitiv să fie adoptat în lectură finală.

Vă mulţumesc pentru atenţie.